Infertilitatea este o problema cu care se confrunta aproximativ 15% din cuplurile din Romania, si este definita ca incapacitatea unui cuplu de a concepe un copil dupa 12 luni de raporturi sexuale regulate, fara a folosi mijloace contraceptive. 90% din cupluri concep dupa primul an de convietuire insa exista si posibilitatea conceptiei spontane si in urmatorii ani, dar rata fecundabilitatii scade cu fiecare an.

Infertilitatea necesita o munca in echipa, din care trebuie sa faca parte: medicul de familie, medicul ginecolog, endocrinolog, urolog si medicul de medicina de laborator, ajungandu-se prin toate examenele medicale de specialitate, la precizarea diagnosticului si tratamentul infertilitatii.

Evaluarea cuplului infertil trebuie sa tina seama de toate verigile procesului de conceptie:

– ovulatia
– transportul tubar al ovulului
– productia si viabilitatea spermatozoizilor, eliberarea in vagin la momentul oportun
– receptivitatea mucusului cervical
– fertilizarea si receptivitatea uterina pentru implantare

Cea mai putin costisitoare investigatie si prima care ar trebui facuta este spermograma. Este neinvaziva si arata numarul de spermatozoizi, mobilitatea si morfologia acestora.

Urmatoarele investigatii, mai complexe si laborioase se vor indrepta catre factorul feminin al cuplului. Statisticile arata ca in cuplurile infertile, cauza sterlitatii este datorata:

– 40% factor masculin
– 40% factor feminin
– 20% mixt

Inseminarea intrauterina IUI este un proces prin care spermatozoizii sunt plasati in uterul femeii cu ajutorul unor metode artificiale, care implica folosirea unui cater foarte subtire, flexibil, prin colul uterin, prin care sunt inserati in uter spermatozoizi pregatiti. Este un procedeu relativ nedureros.

Spermatozoizii folositi pentru IUI trebuie pregatiti in mod corespunzator. Aceasta procedura este cunoscuta sub denumirea de spalarea spermatozoizilor fiind folosite medii speciale, in functie de calitatea spermei. Una dintre ele este procedura swimm-up, prin care sperma este plasata intr-un mediu de spalare, ce favorizeaza migrarea spermatozoizilor cu mobilitate buna, deci apti pentru fecundatie. Asfel se obtine sperma de calitate buna, lipsita de lichid seminal, spermatozoizi imobili si alte celule si sau substante ce pot modifica mobilitate spermatozoizilor si accesulor lor catre ovul.

Inseminarea intrauterina va fi programata si efectuata de catre medicul ginecolog. In functie de tipul infertilitatii diagnosticate si pregatirea dinaintea procedurii, intervalul este ales fiind determinat de ovulatia pacientei, intrucat spermatozoizii spalati supravietuiesc putin decat cei neprelucrati (in general intre 6-12 ore).

Desi in domeniul inseminarii intrauterine exista putine studii si date statistice, aceasta procedura este mai avantajoasa decat contactul sexual programat.

In plina era a fertilizarii in vitro, inseminarea intrauterina trebuie sa ocupe un loc mai important, avantajele fiind: costurile mai mici decat cele ale FIV, faptul ca este o metoda neinvaziva, nu necesita monitorizare stricta si personal medical supraspecializat. Rata de succes este foarte buna cand indicatiile sunt corecte si punerea in practica este adecvata.

Ca dezavantaje se poate mentiona faptul ca rezultatele sunt variabile si putin predictibile.